Blog feminin

O adevarata oglindire a personalitatii lui Kate, parfumul sau surprinde stilul indraznet, sexualitatea ei naturala si libertatea spiritului, avand o esenta ultrafeminina.

Ambalajul parfumului Kate are un design unic si seducator, sticluta fiind o bijuterie nepretuita. Cutia semnaleaza un nou trend creativ, emblema Kate Moss atestand individualitatea acestuia, alaturi de logoul aflat in dreapta semnaturii. Sticluta are capacul fumuriu, de forma conica, in timp ce sticla transparenta scoate in evidenta rozul dulce al parfumului. Cutia este asortata cu parfumul, prin materialul de satin roz in timp ce trandafirii si spinii negri dau acel fior de pericol si mister.

Designul sticlei si cutiei este realizat de Lutz Hermann iar Logo-ul Kate Moss este realizat de Peter Saville si Paul Barnes, parfumierul fiind Nathalie Lorson de la Firmenich.

Conceputa ca o masina urbana, micuta Toyota Aygo este sportiva, tinereasca si mai ales frumos asamblata. Toyota Aygo, Citroen C1, Peugeot 107 sunt aproape identice si sunt rezultatul unui joint venture intre cei trei producatori, nota care le individualizeaza fiind de natura unor elemente de design exterior. Totusi Aygo a fost aleasa cea mai cool dintre ele. Cu o forma solida, desi mica, se conformeaza la noile tendinte si atrage atentia prin detalii, cum sunt: forma usor triunghiulara a geamurilor laterale din spate sau farurile atat de furioase.

Se strecoara usor printre celelate masini de dimensiuni mai mari si este usor de manevrat atunci cand trebuie sa o parchezi. La testul pentru siguranta pasagerilor adulti a otinut un rezultat Euro-NCAP de patru stele, trei stele pentru protectia copiilor si un scor de doua stele pentru protectia pietonilor.

Dupa nastere, nou-nascutul este rosu (eritrodermie), fiind acoperit in unele parti (frunte, placi, spate, fese) de o substanta alba branzoasa care se ia pe scutece si se usuca in 2 zile, denumita „vernix caseosa”. Culoa­rea albastrie-vanata (cianoza) a extremitatilor (palme, talpi si in jurul gurii) e normala in primele 2 zile, dar daca e intensa poate fi patologica (hemoragie cere­brala de la nastere, boala de inima, boala pulmonara etc.). Daca copilul a fost „sugrumat” de o circulara, de cordon ombilical in jurul gatului, va avea echimoze si „petesii” (vanatai) pe fata. De obicei exista, dar mai ales la prematuri, un par fin pe umeri si pe spate, pe frunte, la tample, care va cadea in 15 zile.

Edemele (umflaturile pielii) pot aparea la pleoape, pe dosul picioarelor, al manilor, la pubis. Nu va speriati daca copilul are pete roze (nu prea intense) pe pleoape, la radacina nasului si la ceafa, sub par; sunt „urmele ciocului de barza”, de fapt niste hemangioame plane izolate care dispar pe la 10 luni (ghemotoace congeni­tale de vase mici). Unii copii prezinta „pete mongo­liene” albastrui-gresie, pe spate sau fese; inseamna ca rude provenind din regiuni mediteraneene (si acestea dispar pe la 7 ani).

Pozitia, atitudinea copilului nou-nascut este nor­mala in flexiune, in ghemuire. Tremuraturile discrete repezi ale manilor, maxilarului inferior si ale pi­ cioarelor nu sunt periculoase. Tipatul, plansul e viguros, puternic in mod normal; tocmai modificarea lui, slab, ascutit, gemator etc. poate avea o semnificatie pa­togica.

La prima inspectie, medicul observa eventuale ano­malii: fata dismorfica (ciudata, nefireasca, traducand unele boli rare, genetice), lipirea, sudarea sau lipsa unor degete sau picioare strambe. Trebuie stiut ca gam­bele sunt strambe din cauza pozitiei ghemuite in uter. Ele se vor indrepta pana la un an, daca se vor admi­nistra calciu si vitamina D.

Nou-nascutii cantaresc in medie 3 300 g (2 600­ - 4000 g). Fetitele sunt de obicei „mai usoare” cu 100 - ­200 g. Lungimea este de 51 cm (47-54), perimetrul capului 35 cm (32-36), iar perimetrii pieptului cu un centimetru mai putin.

La majoritatea femeilor, incetarea completa a men­struatiei apare dupa o perioada de rarire a pierderilor de sange menstrual (la 2-3-6 luni). La altele oprirea se face brusc, dupa cicluri inainte regulate. Mai rar, oprirea definitiva a menstruatiei, urmeaza dupa o perioada de cicluri mai scurte terminate cu hemo­ragii mai mari sau mai mici. Dupa incetarea men­struatiei, femeia intra intr-o etapa de viata, cand or­ganismul trebuie sa se adapteze la alt regim decat pana atunci. Disparitia menstruatiei produce la unele femei deosebite griji si pareri de rau. In realitate lipsa menstruatiei nu inseamna incheierea vietii se­xuale. Ovarele continua sa functioneze si sa secrete hormonii feminini inca multa vreme dupa meno­pauza.

Pana la reechilibrarea organismului si adaptarea lui la noul regim, unele femei au anumite tulburari, care insa nu trebuie exagerate. Femeia din campul muncii, preocupata de meserie, si in general femeia cu activitate bogata nu are timp sa se preocupe si sa se nelinisteasca din cauza micilor valuri de caldura, a transpiratiilor usoare sau a iritabilitatii relative in relatiile cu ceilalti oameni. Aceste tulburari trec usor, rareori cer tratament medicamentos sau hormonal.

Unele mentiuni, cu privire la delfini, intalnim si in operele marilor ganditori ai antichitatii. De exemplu Caius Plinius Secundus, istoric, filolog si literat roman din secolul 1, cunoscut mai mult sub numele de Plinius cel Batran, in cartea sa „Historia naturalis” (Istoria naturala) descrie o intamplare cu un baielel, care jucandu-se in mare s-a depar­tat de mal si a fost readus de un delfin, fiind astfel salvat de la un inec sigur. In urma acestei intamplari delfinul s-a imprietenit cu baietelul, revenind zilnic in acel loc pentru a se juca si a fi mangaiat.

Acelasi autor mai mentioneaza ca uneori delfinii ajutau pescarii la pescuit. Astfel cand pescuitul se facea in lagune sau golfulete mici, delfinii se grupau la gura acestora oprind pestii sa fuga in mare. Bineinleles, dupa pescuit fiecare isi primea recompensa, in peste, pentru „serviciile” facute. De altfel, exemplele referitoare la ajutorul dat de delfini pescarilor ca si celor naufragiati abunda in literatura de toate felurile si astazi, in ziare si reviste, la rubricile de „curiozitati”, apar stiri cu privire la ajutorul dat de delfini celor aflati in primejdie, iar in Japonia li s-a ridicat, nu de mult, chiar si o statuie, tocmai pentru asemenea fapte. Datorita unor astfel de intamplari interesul omului fata de aceste animale a fost atat de mare din toate timpurile incat s-au facut studii de diferite feluri pentru ale cunoaste cat mai bine. In intreaga lume s-au construit acvarii speciale pentru studiul delfinilor, unde specialistii urmaresc, zi si noapte, comportamentul lor, fac experiente, ii pun la felu­rite incercari, dezlegand pana acum multe enigme, ramanand totodata sa le dezlege si pe cele mai dificile, ce nu s-au „lasat” inca rezolvate.